Supravieејuire | Real » |

Primul instinct a fost fuga — dorința oarbă de a coborî cât mai repede. Dar Radu s-a oprit. Știa că panica epuizează oxigenul și întunecă mintea. S-a ghemuit lângă o stâncă masivă, încercând să-și amintească regulile de bază. Degetele îi erau deja amorțite, iar stratul subțire de poliester se simțea ca o foiță de hârtie în fața gerului de -20 de grade.

Orele s-au scurs într-o agonie de tremurături necontrolate. Pentru a rămâne treaz, a început să-și spună povești cu voce tare, să recite poezii uitate din școală, să-și planifice viitorul până la cel mai mic detaliu. Fiecare respirație era o victorie. SupravieЕЈuire

Nu a alergat. A pășit rar, calculat, economisind fiecare gram de putere. Când a ajuns în dreptul primei cabane, nu a simțit euforie, ci doar o recunoștință profundă față de propriul corp care refuzase să cedeze. Primul instinct a fost fuga — dorința oarbă

Spre dimineață, vântul s-a domolit. Radu a ieșit din bârlogul de zăpadă, cu fața arsă de ger și mișcări de marionetă ruginită. Cerul era de un albastru crud, ireal de curat. Departe, în vale, a zărit o dâră subțire de fum. S-a ghemuit lângă o stâncă masivă, încercând să-și

Iarna în Munții Făgăraș nu iartă pe nimeni, iar Radu tocmai învăța această lecție în cel mai dur mod posibil. O rafală de vânt l-a izbit în piept, tăindu-i respirația, în timp ce albul orbitor al viscolului ștergea orice urmă a potecii. Era singur, iar muntele părea să se strângă în jurul lui ca o menghină de gheață.

În rucsac mai avea o pungă de nuci, un baton de ciocolată înghețat și o lanternă cu baterii pe jumătate descărcate. A mâncat încet, forțându-se să mestece fiecare bucată, simțind cum energia se scurge lent în venele sale. Lupta cea mai mare nu era însă cu frigul, ci cu somnul. Știa că dacă închide ochii acum, s-ar putea să nu-i mai deschidă niciodată.

Dorești să continui povestea cu acestei experiențe sau vrei să schimbăm decorul într-un mediu urban de supraviețuire?